Tagged: Ioan

la nuntă 0

Aceasta a făcut-o Isus ca început al semnelor, în Cana Galileii

Evangheliile nu au fost scrise pentru a fi citite de popor. De ce? Pentru că marea majoritate a oamenilor erau analfabeți. Evangheliile sunt opere literare, teologice, spirituale, foarte-foarte complexe, dense, bogate în înțelesuri și erau trimise unei comunități în care cititorul, adică teologul acelei comunități, nu se limita să le citească celorlalți, ci le interpreta… Ioan 2,1-11

cuvântul s-a făcut trup și a locuit 0

Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit între noi

Liturgia primei duminici a acestui an 2021 se deschide cu texte care sunt de bun augur. Evanghelia este prologul Evangheliei după Ioan, adică primele optsprezece versete în care evanghelistul reușește să cuprindă, să rezume și să reformuleze întreaga Evanghelie, astfel încât fiecare cuvânt este bogat în semnificații. Ei bine, acest prolog începe prin corectarea primei cărți a Bibliei… Ioan 1,1-18

cuvântul s-a făcut trup 0

Cuvântul s-a făcut trup și a venit să locuiască între noi

Liturghia din această duminică ne prezintă prologul Evangheliei după Ioan. Sunt primele 18 versete ale Evangheliei sale, în care evanghelistul rezumă și anticipează toată Evanghelia sa, fiecare cuvânt din acest prolog va fi apoi dezvoltat. Ei bine, evanghelistul începe prin a corecta Scriptura și termină prin a o dezminți… Ioan 1,1-18

regele universului 0

Tu spui că eu sunt rege

Procesul lui Isus potrivit lui Ioan, în capitolul 18 al Evangheliei sale, este un proces destul de ciudat, pentru că există judecătorul căruia îi este frică de acuzat și acuzatul este cel care adresează întrebările Judecătorului. De ce acest lucru? În timp ce Isus legat este pe deplin liber, Pilat, care este liber, este în realitate legat de condiționările conveniențelor sale, ale puterii… Ioan 18,33-37

arhangheli 0

Sfinții arhangheli Mihael, Rafael și Gabriel

Urcă și coboară îngerii, din cer pe pământ, pentru că cerul s-a deschis. Ca o scară care străpunge norii și pune în contact omul și divinul, așa cum își imaginase părintele Abraham. Nu mai există nimic secret pentru că Dumnezeu își dezvăluie fața… Ioan 1,47-51

sfânta fecioră îndurerată 0

Sfânta Fecioară Maria Îndurerată

În acel timp, lângă crucea lui Isus, stăteau mama lui Isus şi sora mamei lui, Maria a lui Cleopa, şi Maria Magdalena. Aşadar, văzând Isus că stăteau acolo mama lui şi discipolul pe care îl iubea, i-a spus mamei: «Femeie, iată-l pe fiul tău!». Apoi, i-a spus discipolului: «Iat-o pe mama ta!». Şi, din ceasul acela, discipolul a luat-o acasă la el… Ioan 19,25-27

părăsit pe Isus 0

Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieții veșnice

Isus a încheiat discursul foarte lung ținut în sinagoga din Cafarnaum, un discurs în care a reușit să-i nemulțumească pe toți: mulțimea, care spera să-l facă rege, pe conducătorii religioși, iudeii, care văd periculozitatea acestui Isus care revoluționează relația cu Dumnezeu și, ceea ce este cel mai dramatic în această pagină, îl va costa abandonul din partea multor discipoli ai săi… Ioan 6,60-69

om mergând pe drum

Unde vrei să mergem?

Miracolul înmulțirii pâinilor și a peștilor, cel mai eclatant, cel mai extraordinar, marchează în mod paradoxal începutul sfârșitului lui Isus. Discursul lung și complex pe care l-am ascultat în ultima lună se apropie de final; judecata mulțimii despre Isus s-a schimbat: de la a fi un mare predicator și profet, vindecător și făcător de minuni capabil să pună în mișcare cinci mii de familii să-l asculte, Isus este considerat un vizionar și un nebun care zăbovește pe discursuri de neînțeles și inacceptabile… Ioan 6,60-69

pâine 0

Eu sunt pâinea cea vie care s-a coborât din cer

Instituția religioasă își datorează existența distanței pe care a reușit să o stabilească între Dumnezeu și oameni, iar în această distanță există medierea instituției religioase. Isus a venit să elimine această distanță, l-a adus pe Dumnezeu oamenilor, iar acest lucru este intolerabil pentru ei. Și, mai presus de toate, legea era cea care cobora din cer, nu pâinea, un aliment al vieții… Ioan 6,41-51

pâine 0

Celui care vine la mine nu-i va mai fi foame şi celui care crede în mine nu-i va mai fi sete niciodată

Odată cu episodul împărtășirii pâinilor și a peștilor care prefigurează euharistia, Isus a condus mulțimea să crească, să devină matură și liberă. Din păcate, a eșuat: participanții nu au înțeles semnificația gestului lui Isus. Pasajul pe care îl citim acum este capitolul șase din Ioan, este continuarea versetelor de la 24 până la 35. Și, din nou, cei pe care Isus îi condusese la condiția de bărbați adulți, maturi ajung să fie „mulțime”, pentru că nu au înțeles. Această mulțime pleacă în căutarea lui Isus. Acest verb, „a căuta”, în Evanghelia după Ioan are întotdeauna o conotație negativă și indică intenția de a prinde, a lapida, a ucide… Ioan 6,24-35