Nu puteți sluji lui Dumnezeu și mamonei

Duminica a 25-a de peste an – 29 septembrie 2019

Nu puteți sluji lui Dumnezeu și mamonei – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Luca 16, 1-13

În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: «Era un om bogat care avea un administrator. Acesta a fost denunțat că i-ar risipi averea. El l-a chemat și i-a spus: „Ce aud despre tine? Dă cont de administrația ta, căci de acum nu mai poți fi administrator!”.

Atunci administratorul și-a spus în sine: „Ce voi face, pentru că stăpânul îmi ia administrația? Să sap, nu pot; să cerșesc, mi-e rușine. Știu ce voi face pentru ca, atunci când voi fi dat afară din administrație, oamenii să mă primească în casele lor”.

Și, chemându-i pe debitorii stăpânului său, unul câte unul, i-a spus primului: „Cu ce ești dator stăpânului meu?”. Acesta i-a spus: „Cu o sută de bați de untdelemn”. El i-a răspuns: „Ia-ți chitanța, așază-te repede și scrie cincizeci!”. După aceea i-a spus altuia: „Tu cât datorezi?”. Acesta a răspuns: „O sută de kor de grâu”. El i-a spus: „Ia-ți chitanța și scrie optzeci!”.

Stăpânul l-a lăudat pe administratorul necinstit, pentru că a acționat cu înțelepciune; căci fiii veacului acestuia sunt mai înțelepți între ei decât fiii luminii. Iar eu vă spun: Faceți-vă prieteni din mamona necinstită, pentru ca ei să vă primească în corturile veșnice atunci când veți duce lipsă.

Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios și în cele mai mari. Și cine este necinstit în cele mai mici lucruri este necinstit și în cele mai mari. Deci, dacă voi nu ați fost credincioși cu mamona nedreaptă, cine vă va încredința adevărata bogăție? Și dacă nu ați fost credincioși cu avuția străină, cine v-o va da pe a voastră?

Niciun servitor nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau îl va urî pe unul și-l va iubi pe celălalt, sau va ține la unul, iar pe celălalt îl va disprețui. Nu puteți sluji lui Dumnezeu și mamonei».

Luca 16, 1-13

Banii pentru Isus sunt un instrument necesar pentru a ne simți bine și pentru a-i face pe alții să se simtă bine; deci sunt un instrument pentru alții, dar sunt un instrument. Când încetează să devină un instrument, devin un idol care sacrifică persoanele. Să citim această parabolă deconcertantă, imprevizibilă, pe care o are doar evanghelistul Luca în capitolul 16, în primele treisprezece versete. De ce este deconcertantă? Pentru că Isus propune o persoană necinstită ca exemplu de comportament. Și acest lucru este într-adevăr oarecum ciudat.

Evanghelistul scrie: „Le spunea și discipolilor…”. Deci este o învățătură a lui Isus pentru comunitatea sa. „Un om bogat avea un administrator, care fost denunțat înaintea lui că i-ar risipi averea”. Ei bine, lucruri cunoscute de când e lumea… Există un proverb care spune: „Cine împarte, parte-și face!”. Mulți dintre administratori, intendenți și mediatori și-au făcut dintotdeauna propriile interese în detrimentul intereselor patronului și în detrimentul lucrătorilor. Ei bine, acest om își dă seama de acest lucru.

„L-a chemat și i-a spus: «Ce aud despre tine? Dă cont de administrația ta, căci de acum nu mai poți fi administrator!»”. Deci stăpânul îi cere facturile. „Arată-mi puțin conturile!”. Și iată, administratorul ce face?

„Administratorul și-a spus în sine: «Ce voi face, pentru că stăpânul îmi ia administrația? Să sap, nu pot (deci imposibilitatea fizică), să cerșesc, mi-e rușine»” (imposibilitatea morală)… Și iată viclenia și istețimea pe care le laudă Isus: „Știu ce voi face pentru ca, atunci când voi fi dat afară din administrație…”, deci acest administrator necinstit este sigur că va fi dat afară, „oamenii să mă primească în casele lor”. Adică se împrietenește cu datornicii stăpânului.

„Și, chemându-i pe debitorii stăpânului său, unul câte unul, i-a spus primului: «Cu ce ești dator stăpânului meu?». Acesta i-a spus: «Cu o sută de barili de ulei»”. Este o sumă uriașă, este echivalentul a o mie de dinari. Un dinar era plata pentru o zi de muncă, indicativ pentru acea vreme rodul a 146 de măslini.

„El i-a răspuns: „Ia-ți chitanța, așază-te repede și scrie cincizeci!»”. Adică îi înjumătățește datoria. Nu este clar – cercetătorii nu au ajuns încă la o părere unanimă – ce face administratorul. Ce face el? Renunță la comisionul său, ceea ce este probabil, pentru că reduce la jumătate datoria, sau este o simplă fraudă? Acest lucru nu este clar. Oricum micșorează, reduce la jumătate datoria.

„După aceea i-a spus altuia: «Tu cât datorezi?». Acesta a răspuns: «O sută de kor de grâu»”. Iar aici este o sumă și mai mare. O sută de măsuri de grâu făceau atunci 2.500 de dinari – amintesc că un dinar era plata unei zile de muncă pentru un muncitor –, indicativ sunt 27.500 de kg de grâu. „I-a spus: «Ia chitanța și scrie optzeci!»”. Aici îi scade mai puțin.

Ei bine, în mod straniu, rezultatul este că „Stăpânul l-a lăudat pe administratorul necinstit, pentru că a acționat cu înțelepciune”. Și iată morala lui Isus.

„De fapt, fiii veacului acestuia sunt mai înțelepți între ei decât fiii luminii”. Adică oamenii care acționează din interes, din conveniență, inventează multe numai să câștige tot mai mult. „Ei bine, eu vă spun: faceți-vă prieteni din bogăția necinstită”.

Rabinii din timpul lui Isus făceau deosebire între bogăția cinstită și bogăția necinstită. Pentru Isus, bogăția este întotdeauna necinstită. Dacă ești bogat, este pentru că ești necinstit. Dacă ești necinstit, nu ești generos, pentru că dacă ai fi generos nu ai fi bogat.

„Pentru ca atunci când veți duce lipsă, ei să vă primească în corturile veșnice”. Adică folosiți banii în favoarea altora, astfel încât atunci când vor veni vremuri grele aceștia să vă primească în casele lor.

Și Isus continuă. „Cine este fidel în cele mai mici lucruri este fidel și în cele mai mari. Și cine este necinstit în cele mai mici lucruri este necinstit și în cele mai mari”. Revine importanța temei neonestității. „Deci, dacă voi nu ați fost fideli cu bogăția necinstită…”. Și Isus insistă, bogăția este întotdeauna necinstită. Dacă nu ești necinstit tu, care ești bogat, a fost necinstit tatăl tău, dacă nu a fost necinstit tatăl tău, trebuie să fi fost bunicul tău sau străbunicul tău, dar la baza oricărei bogății este întotdeauna necinstea, cel puțin pentru Isus. „Cine vă va încredința adevărata bogăție? Și apoi sentința finală: „Niciun servitor nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau îl va urî pe unul și-l va iubi pe celălalt, sau va ține la unul, iar pe celălalt îl va disprețui. Nu puteți sluji lui Dumnezeu și bogăției”.

Termenul „bogăție” este aramaicul „mamon” care înseamnă „conveniență”. Așadar, Isus este clar: ori propriul interes și propria conveniență, bogăția, ori Dumnezeu. Cele două nu pot fi puse împreună.

Ei bine, evanghelistul scrie că, de îndată ce Isus a făcut această declarație, aude râsete în spatele lui. Cine vor fi? Oare vor fi vameșii cei lacomi? Vor fi păcătoșii? Sunt chiar evlavioșii farisei. Fariseii, atât de evlavioși și de credincioși, nu făceau nicio diferență între cântarea unui psalm și reglarea unor conturi.

Pr. Alberto Maggi, biblist

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii Biblice