Fericiți voi, cei săraci! Dar, vai vouă, bogaților!

Duminica a 6-a de peste an – 17 februarie 2019

Fericiți voi, cei săraci! Dar, vai vouă, bogaților! – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi, OSM

Luca 6,17-18a.20-26

În acel timp, coborând împreună cu Cei Doisprezece, Isus s-a oprit pe câmpie. O mare mulțime de discipoli ai săi și mult popor din toată Iudeea, din Ierusalim și din toată zona de coastă a Tirului și a Sidonului au venit ca să-l asculte și să fie vindecați de bolile lor. Cei chinuiți de duhuri necurate erau vindecați şi toată mulțimea căuta să-l atingă, pentru că ieșea din el o putere care-i vindeca pe toți.

Ridicându-și ochii spre discipolii săi, a spus:

«Fericiți voi, cei săraci, căci a voastră este împărăția lui Dumnezeu!

Fericiți voi, care acum sunteți flămânzi, căci vă veți sătura!

Fericiți voi, care plângeți acum, căci veți râde!

Fericiți veți fi când oamenii vă vor urî, când vă vor exclude, când vă vor insulta și vor șterge numele vostru ca infam din cauza Fiului Omului! Bucurați-vă în ziua aceea și tresăltați de bucurie, căci, iată, răsplata voastră va fi mare în cer! Pentru că așa făceau și părinții lor cu profeții.

Dar, vai vouă, bogaților, pentru că vă primiți mângâierea!

Vai vouă, celor care sunteți sătui acum, căci veți suferi de foame!

Vai vouă, celor care râdeți acum, căci veți jeli și veți plânge!

Vai vouă, când toți oamenii vă vor vorbi de bine; pentru că așa au făcut părinții lor profeților falși».

Luca 6,17-18a.20-26

„Nimeni din poporul meu să nu fie sărac”: aceasta este voința lui Dumnezeu exprimată în cartea Deuteronomului la capitolul 15, versetul 4, și care își va găsi apoi realizarea în Faptele Apostolilor unde evanghelistul scrie că primara comunitate creștină dădea mărturie cu multă putere despre învierea lui Cristos pentru că niciunul dintre ei nu era nevoiaș. Pentru aceasta săracii sunt năpăstuiți pe care comunitatea creștină are datoria de a-i scoate din condiția lor de sărăcie. Isus nu i-a proclamat niciodată fericiți pe cei săraci; săracii sunt nefericiți și este datoria comunității creștine să-i scoată din condiția lor.

Fericirile le găsim în două versiuni: în Evanghelia după Matei sunt opt, unde Isus se adresează celor care trebuie să aleagă să intre în această condiție; de aceea Isus vorbește despre săraci în duh, prin forța interioară. În Evanghelia după Luca, pe care o examinăm acum (capitolul 6, începând de la versetul 17), sărăcia este în schimb o condiție pe care discipolii au ales-o deja. Prin urmare, Isus nu îi proclamă niciodată fericiți pe săracii pe care societatea i-a făcut astfel, ci pe cei care au intrat în mod liber și voluntar în această condiție. Și nu sunt fericiți pentru că sunt săraci, sunt fericiți datorită răspunsului lui Dumnezeu la alegerea lor.

Să citim Evanghelia după Luca. Fericiți voi, cei săraci, căci a voastră este împărăția lui Dumnezeu. Voi, care ați făcut această alegere – evanghelistul scrisese că au lăsat totul și l-au urmat –, sunteți fericiți, adică pe deplin fericiți, ceea ce nu este o condiție statică, ci una dinamică, în devenire. Căci a voastră este împărăția lui Dumnezeu, adică Dumnezeu are grijă de voi. Isus a venit să inaugureze împărăția lui Dumnezeu, o societate alternativă în care, în locul acumulării pentru sine, să existe împărtășirea generoasă cu ceilalți, iar pentru cei care fac asta există răspunsul din partea lui Dumnezeu care are grijă de ei, și eventualele evenimente negative ale acestei alegeri, necesitățile și persecuțiile, sunt neutralizate de acțiunea Tatălui.

Isus îi avertizează: Fericiți veți fi când oamenii vă vor urî, când vă vor exclude, când vă vor insulta și vor disprețui numele vostru ca infam din cauza Fiului omului. Care este motivul acestei persecuții? Faptul că fericirea sărăciei îl face pe om pe deplin liber. Isus spune: din cauza Fiului omului. Fiul omului este omul care are condiția divină, deci omul pe deplin liber, iar instituția, orice instituție atât religioasă, cât și politică, detestă persoanele libere și se dezlănțuie persecuția. Dar Isus spune: „nu vă preocupați, căci Dumnezeu este de partea voastră”. Când vine vorba de cei care persecută și cei persecutați, Dumnezeu este întotdeauna de partea celor persecutați. Iată de ce Isus spune bucurați-vă și, adaugă Isus, pentru că la fel făceau părinții lor cu profeții.

Pentru Isus, rolul discipolului în comunitatea creștină este acela al profetului. Cine este profetul? Cel care îl face vizibil în propria sa existență pe Dumnezeul invizibil, mai ales cel care, fiind în sintonie cu Dumnezeu, lărgește orizontul comunicării dintre Dumnezeu și oameni.

Dar, după ce i-a proclamat pe deplin fericiți pe cei care au făcut această alegere de a împărtăși cu ceilalți, pentru că despre asta este vorba, Isus trece la plângerea funebră asupra celor bogați. Este tradus cu „vai”, dar nu sunt amenințări, nu sunt imprecații, este o comizerație. Vai-ul se referă la expresia ebraică „hoi”, care era bocetul de înmormântare. Isus îi plânge ca fiind deja morți pe cei bogați, pe cei care, în loc să împărtășească cu alții, au acumulat pentru ei înșiși.

Să nu uităm că tocmai Luca este evanghelistul care ne relatează parabola bogatului și a săracului Lazăr, a bogatului care trăiește numai pentru sine și este condamnat nu pentru că l-ar fi maltratat pe cel sărac, ci pur și simplu pentru că l-a ignorat în existența lui.

Așadar, Isus începe să-i jelească… Am putea traduce „vai de mine!” sau „aoleu!”. Voi, care sunteți sătui, care acum râdeți, adică voi care ați cauzat foametea, voi care provocați suferința. Iar Isus îi plânge ca pe niște morți. În Evanghelii, învățătura lui Cristos este că noi posedăm numai ceea ce dăruim. Lucrurile pe care le reținem pentru noi nu le posedăm, ci ele ne posedă pe noi. Acești bogați credeau că posedă unele bunuri, dar în realitate erau posedați de acestea. Au adus cult mamonei, iar mamona (interesul, conveniența) i-a distrus.

Ultimul avertisment al lui Isus spune: Vai de voi când toți oamenii vă vor vorbi de bine. La fel au făcut părinții lor cu…, iar aici vorbește despre profeții falși. Criteriul de autenticitate al discipolului, al profetului se vede din relația pe care o are cu sistemul: dacă sistemul te laudă, te gratifică, te răsplătește, se vede că ești un fals profet; dacă, în schimb, sistemul te persecută, înseamnă că mergi împotriva curentului, îl urmezi pe Isus. Dar numai mergând împotriva curentului vom găsi apa mereu cristalină, acea apă mereu proaspătă.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii biblice