Dacă bobul de grâu care cade în pământ moare

Duminica a 5-a a Păresimilor – 21 martie 2021

Dacă bobul de grâu care cade în pământ moare, aduce rod mult – Comentariu la Evanghelie de pr. Alberto Maggi OSM

Ioan 12,20-33

În acel timp, printre cei care au urcat să se prosterneze de sărbători erau unii greci. Aceștia s-au apropiat de Filip, cel care era din Betsaida Galileii, și l-au rugat: «Domnule, vrem să-l vedem pe Isus».

Filip s-a dus și i-a spus lui Andrei, iar Andrei și Filip au venit și i-au spus lui Isus. Isus le-a răspuns: «A venit ceasul ca Fiul omului să fie glorificat. Adevăr, adevăr vă spun: dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare, rămâne singur; însă dacă moare, aduce rod mult. Cine își iubește viața o va pierde; cine își urăște viața în lumea aceasta o păstrează pentru viața veșnică. Dacă îmi slujește cineva, să mă urmeze, iar acolo unde sunt eu va fi și cel care mă slujește. Dacă îmi slujește cineva, Tatăl îl va cinsti. Acum sufletul meu este tulburat și ce să spun: „Tată, salvează-mă de ceasul acesta!”? Însă tocmai pentru aceasta am ajuns la ceasul acesta. Tată, glorifică numele tău!».

Atunci a venit o voce din cer: «L-am glorificat și iarăși îl voi glorifica». Mulțimea care stătea acolo și care auzise spunea că a fost un tunet; alții ziceau: «Un înger i-a vorbit». Isus a răspuns: «Nu pentru mine a răsunat vocea aceasta, ci pentru voi. Acum are loc judecata acestei lumi; acum conducătorul acestei lumi va fi aruncat afară, iar eu, când voi fi înălțat de pe pământ, îi voi atrage pe toți la mine». Spunea aceasta arătând de ce moarte avea să moară.

Ioan 12,20-33

Spre sfârșitul pasajului evangheliei de astăzi, care este capitolul 12 din Evanghelia după Ioan, la versetul 28 Isus cere: „Tată, glorifică numele tău!” și, ne scrie evanghelistul, „A venit atunci o voce din cer: L-am glorificat și iarăși îl voi glorifica”. Ei bine, reacția persoanelor este ciudată. Evanghelistul comentează: „Mulțimea care stătea acolo și care auzise spunea că a fost un tunet; alții ziceau: un înger i-a vorbit”. Cum este posibil? Dumnezeu vorbește, însă unii cred că este un tunet, iar alții un înger? Acestea sunt efectele nefaste ale religiei, care prezintă pe de o parte un Dumnezeu care este departe de oameni, care nu se adresează direct lor, ci are nevoie de mediatori (iată de ce spun „un înger”), iar pe de altă parte un Dumnezeu care inspiră teamă (tunetul este ceva înfricoșător). Ei bine, în activitatea sa, în învățătura sa Isus a prezentat un Dumnezeu care nu este departe, ci care este aproape, care este intim omului, un Dumnezeu care nu ne înspăimântă, ci îndepărtează teama.

Ei bine, reacția autorităților religioase în fața acestei noi propuneri a imaginii lui Dumnezeu nu este una de bucurie, ci de alarmă; a avut loc o întâlnire dramatică a Sinedriului în care marele preot a spus: „Dacă-l lăsăm așa, toți vor crede în el”. Există alarmă din partea autorităților religioase și, chiar înainte de începerea pasajului de astăzi, există fariseii, care sunt de acum întristați și își spun între ei: „Vedeți că nu reușiți nimic! Iată, lumea s-a dus după el!”. De ce acest lucru? În fiecare persoană există o dorință de plenitudine a vieții, iar oamenii simt în Isus, în chipul Tatălui pe care el îl prezintă, răspunsul la dorința lor de plinătate a vieții și aleargă toți la Isus.

Iar printre aceștia, scrie evanghelistul, sunt unii care au urcat pentru cult, dar, în loc să meargă la templu, se simt atrași de Isus pentru că în Isus se manifestă și se face vizibilă plinătatea iubirii Tatălui, și erau și unii greci; prin „greci” se înțelege străini. Aceștia nu îndrăznesc să se apropie de Isus căci cunosc neîncrederea iudeilor față de păgâni, și atunci caută printre discipoli pe cineva mai deschis și îl găsesc în Filip, pentru că Filip are un nume grecesc și deci se presupune că are o mentalitate mai deschisă, și îi cer: „Domnule, vrem să-l vedem pe Isus”.

Dar Filip, care fusese totuși atât de îndrăzneț când venise vorba să-l aducă pe Natanael la Isus, de data aceasta ezită; se duce să-i spună cui? Lui Andrei, celălalt dintre discipoli care are un nume grecesc. Acest lucru ne face să înțelegem marea dificultate a deschiderii din partea comunității lui Isus către lumea păgânilor, către lumea străinilor, rezistența care a existat; și împreună merg la Isus. Răspunsul lui Isus pare să nu aibă nimic de-a face cu această cerere de a fi văzut, pentru că spune: „A venit ceasul ca Fiul omului să fie glorificat”. Isus vorbește despre moartea sa pe cruce.

În realitate, răspunsul său înseamnă că în moartea lui Isus pe cruce se va vedea iubirea universală a lui Dumnezeu: o iubire care nu este rezervată unui popor, unui grup, ci tuturor celor care o îmbrățișează. Iată de ce, pe crucea lui Isus, inscripția cu motivele morții a fost scrisă în cele trei limbi principale: limba locală, ebraica, limba dominatorilor, latina, și cea care era cunoscută la acea vreme ca fiind limba universală, limba greacă. Iubirea lui Dumnezeu este universală.

Și Isus vorbește despre moarte nu ca o înfrângere, ci ca o explozie a vieții individului și ia un exemplu pe care toți îl pot înțelege: bobul de grâu. Nimeni care se uită la micul bob de grâu nu-și poate imagina energia, frumusețea pe care o conține; pentru ca aceasta să se manifeste are nevoie de condițiile potrivite. Isus spune: „Cade în pământ, moare și aduce rod mult”. În bobul de grâu există o energie, o forță care așteaptă doar condițiile potrivite pentru a se elibera și a se manifesta în toată plenitudinea sa. Așa este în Isus și așa este în fiecare dintre noi, moartea nu distruge. În fiecare dintre noi, creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, există o energie, o capacitate, o forță a iubirii care nu se poate manifesta în perioada scurtă și limitată a existenței noastre, oricât de lungă ar fi aceasta. Ei bine, când sosește momentul morții, toată această energie care se află în noi este eliberată, se manifestă și ne transformă: eram un bob de grâu, ne transformăm într-un splendid spic de grâu.

Pr. Alberto Maggi, biblist.

Traducere realizată după transcrierea (nerevizuită de autor) de pe înregistrarea video.

Sursa: Centrul de Studii Biblice