Comentariu la evanghelie și alte reflecții pe teme religioase și de spiritualitate
Evangheliile nu au fost scrise pentru a fi citite de popor. De ce? Pentru că marea majoritate a oamenilor erau analfabeți. Evangheliile sunt opere literare, teologice, spirituale, foarte-foarte complexe, dense, bogate în înțelesuri și erau trimise unei comunități în care cititorul, adică teologul acelei comunități, nu se limita să le citească celorlalți, ci le interpreta… Ioan 2,1-11
Ioan Botezătorul anunțase în pustie un botez în semn de convertire, adică de schimbare a vieții, spre iertarea păcatelor. Răspunsul este neașteptat: tot poporul alergă spre el. Poporul a înțeles că iertarea păcatelor nu poate avea loc în templu, printr-o acțiune liturgică, printr-o jertfă adusă Domnului, ci printr-o schimbare a vieții… Luca 3,15-16.21-22
Când Isus se naște, apar „niște magi” care „au venit de la Răsărit”. Acest fapt a provocat atât de mult scandal în biserică, pentru că evanghelistul folosește termenul „magician”. Magia este o activitate interzisă de cartea Leviticului în capitolul 19, iar în Talmud chiar se spune: „cei care învață ceva de la un mag merită moartea”. Primii care și-au dat seama de nașterea lui Isus, fiul lui Dumnezeu, sunt deci niște străini, păgâni și dedicați unei activități scandaloase, interzise. Termenul magician înseamnă: înșelător, corupător. Așadar, comunitatea creștină primară a avut grijă să îndulcească acest termen, din „magicieni” în mai puțin ofensivul „magi”, iar apoi, pe baza darurilor, este identificat numărul trei și sunt ridicați la funcția regală, de fapt „cei trei regi”. Personajele pentru povestea ieslei de Crăciun erau gata, dar golind conținutul acestui pasaj important… Matei 2,1-12
Liturgia primei duminici a acestui an 2021 se deschide cu texte care sunt de bun augur. Evanghelia este prologul Evangheliei după Ioan, adică primele optsprezece versete în care evanghelistul reușește să cuprindă, să rezume și să reformuleze întreaga Evanghelie, astfel încât fiecare cuvânt este bogat în semnificații. Ei bine, acest prolog începe prin corectarea primei cărți a Bibliei… Ioan 1,1-18
Prima zi a noului an se deschide cu o urare, cu o veste bună. Și care este această veste, pe care ne-o aduce evanghelistul Luca? Că cei pe care religia îi socotește și îi consideră cei mai îndepărtați de Dumnezeu, în realitate, pentru Isus, ei sunt cei mai apropiați de Domnul… Luca 2,16-21
Atunci când citim Evanghelia trebuie mereu să distingem ceea ce evanghelistul vrea să ne spună, iar acest lucru este cuvântul lui Dumnezeu, care este valabil pentru totdeauna, de modul în care spune, folosind schemele teologice și literare ale culturii și ale timpului său. Acest lucru trebuie să-l avem în vedere cu atât mai mult în privința pasajului pe care Biserica, liturgia ni-l prezintă pentru sărbătoarea Sfintei Familii pentru că, dacă privim acest episod din punct de vedere literar, mai mult decât o familie sfântă pare să fie o familie cu adevărat neconcludentă. Un fiu care rămâne la Ierusalim fără să-și anunțe părinții, părinți care își dau seama de absența fiului abia după o zi întreagă și un fiu care de-a dreptul își ceartă părinții… Luca 2,41-52
Liturghia din această duminică ne prezintă prologul Evangheliei după Ioan. Sunt primele 18 versete ale Evangheliei sale, în care evanghelistul rezumă și anticipează toată Evanghelia sa, fiecare cuvânt din acest prolog va fi apoi dezvoltat. Ei bine, evanghelistul începe prin a corecta Scriptura și termină prin a o dezminți… Ioan 1,1-18
În cartea a doua a lui Samuel, precum și în prima a Cronicilor, este relatat un episod foarte important din istoria lui Israel: recucerirea de către David a chivotului legământului pe care dușmanii, filistenii, îl cuceriseră. Transportând această arcă a alianței de pe câmpul de luptă la Ierusalim, această arcă a stat pe loc în casa lui Obed-Edom timp de trei luni și Domnul a binecuvântat toată această familie. Prin chivotul legământului înțelegem un cufăr din lemn acoperit cu aur, care conținea cele două table de piatră ale legii. Era darul lui Dumnezeu pentru poporul său Israel. Ei bine, evanghelistul o prezintă pe Maria drept chivotul noului legământ: și ea, asemenea chivotului legământului, va rămâne trei luni în casa Elisabetei, iar prezența ei va fi o binecuvântare… Luca 1,39-45
„Așadar, fiți desăvârșiți precum Tatăl vostru ceresc este desăvârșit!”. Isus nu ne cere să fim desăvârșiți sau perfecți ca Dumnezeu, ceea ce ne-ar putea face să ne pierdem… imensitatea lui Dumnezeu… Nu. Isus vorbește despre a fi desăvârșiți. Desăvârșiți înseamnă compleți, deplini precum Tatăl, spune Isus. Și care este desăvârșirea sau perfecțiunea Tatălui? Este cea pe care am văzut-o: cea a unei iubiri care se adresează tuturor, o iubire care nu se uită la merite, la cei care o merită, ci se uită la nevoi. Acest lucru este în posibilitățile fiecărui credincios… Matei 5,38-48
Invitației la botez a lui Ioan Botezătorul în semn de schimbare a vieții, la convertire pentru a obține iertarea păcatelor răspund mulțimile, chiar și vameșii, necurații, și chiar soldații. Cei care nu răspund invitației lui Ioan Botezătorul sunt cărturarii, fariseii și preoții; cei care aparțin elitei religioase nu se gândesc că au nevoie de schimbare… Luca 3,10-18
